Făcând parte din familia rosaceae, măceșul este un arbust lemnons ce poate ajunge la o înălțime de 2-3 m. Încântător ca înfățișare, înrudit cu trandafirul, măceșul este acoperit primavara de flori mari (4-5 cm) foarte parfumate.
Toamna, târziu, scena e ocupată de fructele lui, roșii ca purpura și lucioase precum rubinele.
De la măceș se recoltează fructele în diverse stadii de coacere. Recoltarea începe în momentul când fructele trec de la culoarea cărămizie spre roșu-portocaliu.
Acest moment corespunde cu sfârșitul lunii august și ține până în octombrie, înainte să cadă prima brumă, perioadă în care măceșele conțin cantitatea cea mai mare de vitamina C, principiul lor activ de bază.
Pentru ca fructele să-și păstreze conținutul de vitamina C, ele trebuie uscate imediat după recoltare, în locuri umbrite, bine aerisite, ferite de umezeală, în strat foarte subțire (pe cât posibil fructele nu trebuie să se atingă între ele).
În China, fructele măceşului erau indicate în tratarea afecţiunilor digestive; romanii le foloseau ca remedii pentru 30 de boli.
Fructele măceșului au fost chiar obiecte religioase, de pildă, denumirea de rozariu (șiragul de mătănii al călugărilor catolici) provine de la denumirea latină a măceșelor, rosa, primele rozarii fiind făcute din fructe de măceșe puse pe o ață.
Măceşele sunt un izvor de vitamina C şi, de aceea, specialiştii le recomandă ca fiind un medicament revigorant, care alungă oboseala intensă.
Totodată, în compoziţia acestor fructe există şi alte substanţe active importante: vitaminele A, D, E, B1(vitamina bunei dispoziţii), B2 (susţine organismul în acţiunile solicitante), K (implicată în procesele de coagulare a sângelui), minerale şi acizi graşi, care ajută la regenerarea pielii.
Uleiul de măceșe este un puternic aliat împotriva ridurilor.
Măceșele conțin de 4- 16 ori mai multă vitamina C decât citricele.
În ceea ce privește vitamina A, măceșele, de asemenea, nu au egal, depașind de 2 ori caisele- considerate a fi cele mai bogate în acestă vitamină – de 10 ori afinele și de peste 20 de ori, merele.
Vitamina C ajută la absorbția fierului în organism și la fixarea calciului, dar în același timp, ea este și solubilă în apă – lucru de care trebuie să ținem seamă și anume, că vitamina C se distruge ușor prin fierbere sau congelare.
Fructele de măceș sunt adevărate „bombe de sănătate”, prin bogăția de vitamine și minerale pe care le conțin.
Ceaiul de măceșe trece drept un medicament ideal contra răcelilor toamnei, pasta de măceșe stimulează apetitul și ne energizează în anotimpul rece.
-
Infuzia fără fierbere este indicată pentru că nu distruge vitaminele; se prepară din 10-15 g fructe zdrobite sau 2 lingurițe fructe uscate la 200 ml apă clocotită, care se infuzează acoperită timp de 10-15 minute;
Se adaugă miere de albine și zeama de lămâie, după gust și se consumă câte 2-3 ceaiuri / zi, mai ales dimineața, împotriva răcelii, în anotimpul iernii și la începutul primăverii.
- Siropul din pulpă de maceșe se prepară din 250 g fructe uscate peste care se adaugă 1,5 l apă clocotită, se lasă la macerat timp de 12 ore, se strecoară și se adaugă 500 g zahar sau sirop de pere, se fierbe până se obține consistența specifică siropului.
- Pasta se obține din fructe coapte (fără semințe), zahăr (în cantitate egală) și coaja unei lămâi.
Se apreciază că 1 linguriță de pastă sau marmeladă de măceșe, consumată zilnic, acoperă necesarul de vitamina C pentru un adult.
Asocierea de pastă de măceșe, de cătina albă și de coacăze negre poate asigura toate cerințele de vitamine din cursul iernii.
Proprietati terapeutice
- La venirea sezonului rece se face o cură de 60 zile cu ceai de măceșe, consumând 3-4 căni/ zi;
- Ceaiul de măceşe funcţionează ca un calmant în caz de insomnii, migrene, astenii nervoase şi oboseală fizică cronică;
- Ceaiul de măceșe are proprietatea de a mări secreția de bilă. De aceea, după o masă copioasă, o cană de ceai de măceşe este binevenită;
- Ceaiul de măceșe este un bun diuretic. Această acțiune este atribuită în special semințelor;
- În cazuri de cistită este indicat să se bea cel puțin o cană de ceai pe zi și simptomele neplăcute se vor reduce foarte repede;
- Ceaiul ajută la distrugerea rapidă a bacteriilor ce pot provoca infecțiile tractului urinar;
- Ceaiul combate anxietatea, greţurile, palpitaţiile, parazitii intestinali, stările febrile;
- Datorită efectului antiinflamator, ceaiurile de măceşe, ca şi pulberea, sunt indicate în tratarea bronşitelor, astmului, alergiilor și virozelor respiratorii;
- Infuzia de măceşe ajută la scăderea tensiunii arteriale, reduce efectul colesterolului „rău”;
- Mai mult, fiind foarte bogate în vitamina C (1500 mg/100), măceşele sunt un aliat de nădejde în creşterea imunităţii;
- Flavonoidele, vitaminele și alte substanțe antioxidante din măcese împiedică procesele degenerative de la nivelul țesuturilor articulare;
- Infuzia de frunze de măceș are efect cicatrizant;
- Decoctul de măceșe este benefic contra aftelor bucale și sângerării gingiilor;
Gama de antioxidanţi, flavonoidele, polifenolii şi toate substanţele active din compoziţia măceşelor au capacitatea să prevină anumite forme de cancer. Teste de laborator, efectuate în mari laboratoare din lume, au constatat că, dintr-un grup de 18 plante bogate în antioxidanţi, într-un clasament, măceşele ocupă primul loc, fiind urmate de păducel, de lămâie, de ceaiul verde şi de pătrunjel.
Administrarea de măcese sub orice formă este un tratament care reface rapid capacitatea naturală de apărare și de efort a organismului, stimulează apetitul alimentar și îmbunătățește asimilarea substanțelor nutritive.
material prezentat de dr. Dana Strîmbu